Banalul meu

 Lumina pătrunde pe geamul prăfuit.Îmi simt brațul drept cald. Refuz să mă dezbrac.Sunt prea prinsă în gânduri.Coborâm din mașină.
 Îmi duc palmele la frunte.Sudoarea caldă îmi năpădește fața.Mă șterg cu o batistă albă și îmi continui drumul.
 Meditez:Urăsc căldura sau urăsc frigul?
 Îmi răspund:Cred că nici una:vreau să-mi fie frig când îmi e cald și cald atunci când îmi e frig.E simplu!
 Spun:Mai avem mult de mers?
 O voce aspră îmi răspunde:”Mai e,mai e.Și trenul trebuie să ajungă.Hai să ne grăbim.”
 Din nou mă uit la pietre.Apoi mă uit la gardurile caselor.Mă întreb:Oare....cine a inventat gardul?
 Pauză.pe asta nu am spus-o cu voce tare și nu primesc răspuns.
 În curtea unei case văd niște gâște.Mereu mi-au fost antipatice gâștele.
 Înghit în sec și întreb: "Am luat apă?”
 Primesc un răspuns:”Nicio grijă.Hai mai repede că rămâi în urma!”
 Măresc pasul.Din depărtare zăresc și trenul.
 Îmi pun bagajul jos,pe peron.O albină îmi dă târcoale.
 Gândesc:"Poate...nu mă înțeapă azi”
 Trenul se oprește și grăbită pășesc treptele.
 Spun:”Iti mulțumesc pentru timpul acordat.Vorbim când ajung”.Simt:frustrare.
 Nici un răspuns senin.Doar "bine”.
 Mă așez pe banchetă din tren.În compartiment văd o sumedenie de bagaje.Politicos,unul din pasageri îmi face loc pentru valiză.Mă așez și privesc cu coada ochiului în jur.
 Gândesc:”Ce de fețe noi.Ei oare unde merg?”
 Tăcere.Tacticos îmi scot căștile și ipodul.E roz și l-am primit cadou.Zâmbesc.