Banalul meu

 Lumina pătrunde pe geamul prăfuit.Îmi simt brațul drept cald. Refuz să mă dezbrac.Sunt prea prinsă în gânduri.Coborâm din mașină.
 Îmi duc palmele la frunte.Sudoarea caldă îmi năpădește fața.Mă șterg cu o batistă albă și îmi continui drumul.
 Meditez:Urăsc căldura sau urăsc frigul?
 Îmi răspund:Cred că nici una:vreau să-mi fie frig când îmi e cald și cald atunci când îmi e frig.E simplu!
 Spun:Mai avem mult de mers?
 O voce aspră îmi răspunde:”Mai e,mai e.Și trenul trebuie să ajungă.Hai să ne grăbim.”
 Din nou mă uit la pietre.Apoi mă uit la gardurile caselor.Mă întreb:Oare....cine a inventat gardul?
 Pauză.pe asta nu am spus-o cu voce tare și nu primesc răspuns.
 În curtea unei case văd niște gâște.Mereu mi-au fost antipatice gâștele.
 Înghit în sec și întreb: "Am luat apă?”
 Primesc un răspuns:”Nicio grijă.Hai mai repede că rămâi în urma!”
 Măresc pasul.Din depărtare zăresc și trenul.
 Îmi pun bagajul jos,pe peron.O albină îmi dă târcoale.
 Gândesc:"Poate...nu mă înțeapă azi”
 Trenul se oprește și grăbită pășesc treptele.
 Spun:”Iti mulțumesc pentru timpul acordat.Vorbim când ajung”.Simt:frustrare.
 Nici un răspuns senin.Doar "bine”.
 Mă așez pe banchetă din tren.În compartiment văd o sumedenie de bagaje.Politicos,unul din pasageri îmi face loc pentru valiză.Mă așez și privesc cu coada ochiului în jur.
 Gândesc:”Ce de fețe noi.Ei oare unde merg?”
 Tăcere.Tacticos îmi scot căștile și ipodul.E roz și l-am primit cadou.Zâmbesc.
 Suprind privirea unui copilandru de liceu.

Gândesc:”Oare ei la ce se gândesc în timp ce merg cu trenul?”Încep și eu să mă gândesc la ce s-ar putea gândi ei.Mă uit la fețe și fac o analiză superficială.Nimic nu îmi trezește interesul  în mod special.Îmi văd de muzica mea și de gândurile misogine.

Gândesc:”Mie nu prea îmi plac femeile,ca specie”.Dezvoltare:Au ceva ce mă enervează,ceva ce nu pot explica decât prin €œemoții duse la extreme”.Simt:antipatie.
 Controlorul burtos verifică biletele.E tăiat la un deget și are un leucoplast murdar.Îi întind sceptică biletul.
 Mă uit la ceas.Mai am o oră.
 O duduie gurmandă smulge cu poftă dintr-un covrig.
 Gândesc:”Saraca femeie,pare flămândă”.Simt:compasiune.
 Îmi sună telefonul.Răspund.Simt ațintite 3 perechi de ochi către mine.
 Spun:”Buna,ce faci?” Gândesc:”Inca se uită la mine.Cred că pare să am o discuție telefonică interesantă”.Zâmbesc în colțul buzei.
 Termin conversația și închid.Mă uit în jur.Am un sentiment ciudat,ca și cum aș cunoaște acei oameni. În realitate,nu îi cunosc.Nu am schimbat mai mult de o vorbă  dar au fost în gândurile mele. M-am gândit și la tăietura de pe degetul controlorului,la oboseala de pe fața femeii gurmande,la politețea băiatului ce m-a ajutat cu valiza.Le-am absorbit limbajul mut.Le-am văzut mișcările coordonate de emoții.
 Cobor din tren,îmi aprind o țigară și zâmbesc.Gândesc:”A fost bine azi”

 

             "You should try to see greatness in ordinary things.You’ll be surprised of what you can find”.Me