Mă scald în întuneric și mă spăl pe cap cu soare.Lumina unsuroasă îmi pătează rochia.Așchia din deget nu îmi dă pace.
Mă frământă niște gânduri bătaușe.Nu vreau să mă las pradă incertitudinilor amare.Pândesc cu colțul ochiului către capătul patului.Mă satisface un dor de unghii negre.E vânt și mi-e foame.Mă reped către tine.În genunchi,cu fața plânsă și scursă de lacrimi,mă trag de păr cu dispreț.
Lasa-ma.Urlu și simt cum mă doare tăcerea.Mă bag în cutia de lemn din colțul patului.Mă rog să mă încui acolo.Mă rog să nu mă uiți acolo.
O mie de cuie se strâng pe covor.Liniștea bate în geam.
Ochii tăi bulbucați mă privesc indeciși.Mă strânge corsetul.Îmi iau foc buzele iar ochii nu mai pot privi prin întuneric.
Îmi strâng pumnii cu unghiile în carne și izbesc de pardoseala gri cu ei.
Îmi plec fruntea și văd o geană căzută.Îmi închei șireturile și dau de pomană tot.
Unde ți-e mândria când fulgeră asupra-ți?
Unde ți-e avuția când te ploua-n cap ca plebea?
Unde ți-e odorul defăimat de lume când toți te întreabă?
Unde ți-e odrasla leneșă și scândura putredă de sub ea?
Unde ți-e lumina când închizi ochii forțat?
Unde ți-e cărarea când e noroi pe jos?
Unde ți-e tocmeala când faci bișniță cu rromi?
Unde ți-e căldura când e frig afară?
Unde ți-e obrazul când ești întors cu spatele?
Unde ți-s hainele ponosite de modestie când calci trufaș?
Unde ți-e pioșenia falsă când te scalzi în laude?
Unde ți-e pălăria prăfuită când ți-o cer nepoții?
Unde ți-e greierul din borcanul astupat?
Unde ți-e mărinimia ascunsă în petice de haine?
Unde ți-e ocara când te umfli-n pene?
Unde ți-e cojocul cel bătut de soartă?
Unde ți-e speranța arsă doar de timp?
Unde ți-e gândirea trează că un ceas?
Unde ți-e iubirea răsărită ieri?
Unde ți-e totul?
Unde-mi ești tu?
