În fața liniei cu un pas in urmă

 Mă scald în întuneric și mă spăl pe cap cu soare.Lumina unsuroasă îmi pătează rochia.Așchia din deget nu îmi dă pace.
 
 Mă frământă niște gânduri bătaușe.Nu vreau să mă las pradă incertitudinilor amare.Pândesc cu colțul ochiului către capătul patului.Mă satisface un dor de unghii negre.E vânt și mi-e foame.Mă reped către tine.În genunchi,cu fața plânsă și scursă de lacrimi,mă trag de păr cu dispreț.
 
 Lasa-ma.Urlu și simt cum mă doare tăcerea.Mă bag în cutia de lemn din colțul patului.Mă rog să mă încui acolo.Mă rog să nu mă uiți acolo.
 
 O mie de cuie se strâng pe covor.Liniștea bate în geam.
 
 Ochii tăi bulbucați mă privesc indeciși.Mă strânge corsetul.Îmi iau foc buzele iar ochii nu mai pot privi prin întuneric.
 
 Îmi strâng pumnii cu unghiile în carne și izbesc de pardoseala gri cu ei.
 
 Îmi plec fruntea și văd o geană căzută.Îmi închei șireturile și dau de pomană tot.