Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările

vineri, 15 aprilie 2011

Copilarie


Uneori am obiceiul de a descrie tot felul de sentmimente pe care le am prin imagini pe care le-am mai intalnit,prin tot felul de descrieri amanuntite ale obiectelor din jur.Astazi m-am gandit la bunica mea,la momentele cand spalam cu ea in cadita alba sosete:) pentru ca voiam sa fiu gospodina,de momentele cand furam ouale din cuibarul gainilor si le mancam ,negatite daca intelegeti...si cu tot cu ambalaj ,la momentele cand ma legana pe picioare si imi povestea ceva despre parintii ei si despre lunca Prutului,la clipele cand o enervam la culme si striga dupa mine "faraoanca de copchila,ei lasa ca te prind eu...nu vii tu la mancare...lasa" . S-a asternut o stare de melancolie placuta,o melancolie energica as spune care ma face sa zambesc si sa imi doresc sa fi ramas "copilul lu' bunica".

O imagine mi-a ramas in minte.Vara te toropea.Fiind campie, tot soarele iti batea in cap toata ziulica de iti venea sa te muti in pestera.Si totusi stateam cu capul in soare pentru ca mereu se intampla ceva in timpul zilei care imi trezea interesul.daca o imagine face cat o mie de cuvinte,atunci ceea ce urmeaza sunt cuvintele ce fac un colt din imaginea mea:)

Intalnire



Uneori ma simt ca si cum as fi un personaj dintr-un tablou...asezat pe un perete varuit cu kindrus si cu tencuiala sarita pe alaturi,un perete patat de la ploaie dar care are un tablou frumos si trist.Mi-as fi dorit sa pot reproduce cu pensula toate imaginile ce mi-au ramas intiparite in minte.Din nefericire,nu am simtul estetic dezvoltat.

Toate desenele din scoala generala mi le facea mama mea acasa cu atata rabdare si placere incat a doua zi cand era laudat de catre invatatoare sau profesor,ma suparam.Nu era invidia pe ceilalti sau pe mama ca deseneaza atat de frumos...ci pe faptul ca nu puteam sa reproduc imaginile minunate pe care le purtam cu mine in minte...nu puteam sa le transpun pe panza sau pe hartie incat sa se observe ideea de baza.Ah! 

Frustrant.Am crescut si apoi am realizat ca unele calitati si inclinatii nu le-am mostenit si ca nici nu am sa le posed candva.M-am resemnat cu gandul ca am sa scriu...si atat.
Fragmentul de mai jos reprezinta o imagine pe care "am trait-o" acum vreo 2-3 ani.mi-a ramas intiparita in minte,poate datorita trairilor din acel moment,poate si din cauza culorilor,aerului de primavara si a revenirii la viata a intregii naturi .Oricum,am dorit sa o impartasesc.