Intalnire

Uneori ma simt ca si cum as fi un personaj dintr-un tablou...asezat pe un perete varuit cu kindrus si cu tencuiala sarita pe alaturi,un perete patat de la ploaie dar care are un tablou frumos si trist.Mi-as fi dorit sa pot reproduce cu pensula toate imaginile ce mi-au ramas intiparite in minte.Din nefericire,nu am simtul estetic dezvoltat.

Toate desenele din scoala generala mi le facea mama mea acasa cu atata rabdare si placere incat a doua zi cand era laudat de catre invatatoare sau profesor,ma suparam.Nu era invidia pe ceilalti sau pe mama ca deseneaza atat de frumos...ci pe faptul ca nu puteam sa reproduc imaginile minunate pe care le purtam cu mine in minte...nu puteam sa le transpun pe panza sau pe hartie incat sa se observe ideea de baza.Ah! 

Frustrant.Am crescut si apoi am realizat ca unele calitati si inclinatii nu le-am mostenit si ca nici nu am sa le posed candva.M-am resemnat cu gandul ca am sa scriu...si atat.

Fragmentul de mai jos reprezinta o imagine pe care "am trait-o" acum vreo 2-3 ani.mi-a ramas intiparita in minte,poate datorita trairilor din acel moment,poate si din cauza culorilor,aerului de primavara si a revenirii la viata a intregii naturi .Oricum,am dorit sa o impartasesc.

“inserarea'i arde glasul pe cand panza aspra de idei i se izbea de fata.privea indelung in asteptarea reactiei binecunoscute:tacerea.zambea cu ochii inchisi la venirea gandurilor.pierduta in lume,fara un reper vizibil, se impiedica de orice fir de nisip.pana si cea mai mica intemperie a vremii i se parea o insulta,ca si cum cineva ii fura ceva...timpul.isi freca mainile de frunte si'si zicea "banal de simplu...si totusi atat de complicat".apoi merge mai departe adulmecand aromele din aer.

"cineva gateste peste",isi spuse.

pasea adanc cu capul ridicat.fiecare particica din atmosfera ii spunea ceva.parea sa nu aiba o tinta bine stabilita.rascolea hai-hui strazile luminate slab.din stanga vine o maisna."ce faruri ciudate "gandi...apoi,privind indelung spre urma,se lasa condusa de mirosul de benzina.in departare se vad doi copaci.sub ei,banca scrijelita de copii parea primitoare.

opreste.

aprinde o tigara si o adulmeca contemplativ.“de maine ma las",isi zise in gand apoi zambi.

cainii din parc alearga jucausi.ea asteapta.

in umbra apare o silueta de barbat tanar.merge cu capul in jos,cu pasi repeziti parca..si calca ingrijorat.se apropie pana cand figura devine cunoscuta.ii zambeste si ii spune "sa mergem".