Constiinta

Ma gandeam zilele astea ca nu cred ca este posibil omeneste sa fii ghidat toata viata de constiinta,de vocea care iti sopteste in ureche:”hehe…esti sigur ca vrei sa faci asta?”.

De ce zic ca nu e posibil?Sa privim urmatoarea situatie: la orice fapta exista ceva ce iti spune ce e drept de facut,nu neaparat de cuviinta,nu neaparat ghidat dupa unele legi ale oamenilor legate de bun simt,”ca asa se face”,”ca asa trebuie”,”ca asa e de cand lumea”,nu neaparat legat de o moralitate crestina(e bine de facut sau e rau)...ci o lege pe care ar trebui sa o aiba intiparita in timpanul mintii fiecare individ,o lege care iti sugereaza ce incalca principiile etice,ce incalca siguranta,fericirea si echilibrul celor din jur,o lege ce ar descrie pasii catre un echilibru interior si un echilibru cu tot ce te inconjoara.

Daca aceasta constiinta ne-ar ghida,am infrunta urmatoarea situatie: am face tot ceea ce credem ca nu incalca “principiul echilibrului”,in mod normal am trai in armonie cu toata lumea,fara sa judecam,fara sa ii atragem pe altii catre convingerile noastre asemenea unui ritual de hirotonisire sau de trecere la o anumita religie,fara sa trebuiasca sa dovedim nimic si ar fi o lege ce face evenimentele si oamenii sa se lege intre ei la un alt nivel…un fel de sirul lui Fibonacci de care nu ar trebui sa inveti la scoala sau facultate,ci pe care l-ai sti si simti in toata fiinta ta.

Totusi,pare cam imposibil de a avea acest mod de a privi lucrurile si de a reactiona fara sa tii cont de anumite sentimente.Ar fi imposibil sa nu fii irational in unele momente.Ar fi imposibil sa faci ceea ce crezi de cuviinta si totusi sa ranesti pe cineva ferm convins ca asa trebuie.

E usor incalcit ceea ce am scris mai sus dar am sa dau un exemplu pentru a fi mai clara,un exemplu comun:Ai iesit cu un prieten foarte bun prin oras.El la un moment dat,datorita consumului de alcool si “nutretzuri”(a se intelege etnobotanice) ,  s-a luat de un om al strazii.Il bate cu brutalitate,il batjocoreste si pleaca mai departe cu zambetul pe buze.Cum reactionezi?

Partea umana  iti spune sa il expediezi  pe prietenul tau acasa in siguranta,bineinteles dupa ce l-ai mustrat destul incat sa ii intre pe o ureche si sa ii iasa pe alta,sa te intorci la omul ala sa vezi daca e ok,eventual  sa il duci la spital si apoi sa te duci acasa linistit in speranta ca a doua zi dimineata,ton ami si-a dat seama de ce a facut si regreta.

Partea rationala ar spune in felul urmator:ignori orice prezenta a omului care te insoteste si te concentrezi pe rezolvarea problemei ,pe  gasirea solutiei ,pe ajutarea omului care ar fi putut fi batut pana la inconstienta,pe “pansarea” echilibrului si apoi pe aplicarea unui ghips,respectiv a sanctionarii prietenului,eventual il duci la dezalcoolizare sau la o sectie de politie.

Nu stiu cati dintre noi ar proceda astfel….ar actiona in defavoarea unei persoane cunoscute,apropiate intr-o oarecare masura in acest mod drastic si in favoarea unui om cu care nu ai impartit nimic in toata viata ta,un om care nu te cunoaste sau cu care nu ai nici o amintire.

Nu spun ca prima varianta ne face lipsiti de simtul dreptatii,de moralitate sau de corectitudinea.de asemenea admit existenta unor circumstante atenuante dar….la modul cel mai obiectiv,care din variante ne e mai apropiata?

Stii ce cred?

Daca am am fi toti si rationali si umani pana la extrema,am avea cu totii acelasi crez iar iadul ar trebui restructurat ;)