Marul

Ma uit in oglinda mea albastra ce are coltul spart.Sunt cam ciufulita si cu ochii bulbucati si rosii. Observ ca fata mi-e mai imbatranita,cateva riduri la buze,cearcane vizibile dar imi privesc ochii…si vad aceeasi licarire a copilului de altadata.Acelasi copil ce statea cu capul lipit de geamul autobuzului cand se intorcea acasa de la scoala.
Mi-am amintit de o intamplare din anul 1 de facultate ce imi provoaca un zambet in coltul buzelor.Lucram ca agent vanzari la o firma de ciorapi de dama si alte anexe de luat sub fusta sau pantaloni.Veneam de la unul din magazine.Era atat de frig afara incat ti se lipeau narile cand respirai iar ora 17 ma prindea in intuneric.Luasem un mijloc de transport in comun de la Metro(iesirea din Iasi,Valea Lupului).

 La urmatoarea statie urca o femeie de varsta medie si intreaba daca poate cineva sa ii vanda un bilet deoarece toneta din statie era inchisa.Aveam un set de 10 bilete din care compostasem cateva.II spun sa urce pentru ca ii pot da un bilet de la mine.Coboram impreuna dupa cateva statii si alearga dupa mine sa imi plateasca biletul.Nu accept iar apoi scoate un mar din sacosa ei neagra si mi-l plaseaza in poseta.M-a amuzat teribil gestul.II zambesc,ii multumesc si imi vad de drum.
Marul respectiv l-am tinut ca pe un trofeu pentru mine in ziua aceea,ca o dovada a proverbului “bine faci,bine gasesti”.Totusi,a fost una din intamplarile care mi-a facut ziua mai buna si m-am simtit mandra.Nu neaparat de mine,ca am facut ceva pentru un alt om si mi-am echilibrat doza de egoism din organism,cat m-am simtit mandra de femeia aceea ce mi-a bagat marul in geanta.

                                                                                                                                                                        

“Bine iti pot face doar unii oameni,rau iti pot face toti”