De ce mi-am dorit mereu să fiu bărbat?

 Mă uitam de când eram mică la bunicul meu cum se bărbierea.Mă fascina cum își așeza oglinda pe masă,în unghiul potrivit luminii,cum își scotea trusa cu lame,pămătufuri și alte instrumente.Îl priveam cu admirație cum își dădea cu spumă de ras și apoi cu apa de colonie cu miros de lavandă.Și astăzi l-aș privi la fel.
 Instrumentele sale de bărbierit erau aduse și așezate cu tact pe masă,răsfirate într-un mod ordonat.Oglinda mică și dreptunghiulară stătea agățată într-un cui pe perete,mai putin sâmbăta.Îi fixa piciorușul cu atenție încât să nu alunece de pe masă în timp ce își facea barba.După ce termina și se ridica de la masă își aranja lucrurile la loc cu aceeași răbdare.Oglinda aceea veche și ruginită la capete era simbolul admiratiei mele pentru o rutină frumoasă.
 Bunica mi-a observat interesul față de acest tabiet al bunicului și mă anunța mereu când urma:”Vezi că bunică-tu se bărbierește,i-am pregătit apă călduță.Hai du-te că începe imediat.”
In fiecare dimineață de sâmbătă aveam parte de spectacolul preferat:o activitate banală dar care îmi inspira seriozitate,forță și eleganță.
Nu o mai lungesc mult cu amintirile din epoca mea de aur în postarea asta;am să enumerez doar motivele pentru care mi-ar fi plăcut să fiu bărbat:

 -bărbieritul bineînțeles(nu epilatul cu ceară)
 -țigările din foi,trabucurile(femeile arată ciudat cu ele)
 -pălăriile serioase și paltoanele de toamnă lungi și croite drept
 -mersul legănat în timp ce te uiți la pantofi(bărbaților le dă un aer contemplativ,femeile arată că niște rațe)
 -portofelele cu mai puține buzunare
 -ceasurile cu lănțișor ce se prind de vestă
 -poți fi supererou(fără să îți faci griji legate de menstruație)
 -poți face pipi din picioare
 -poți stă cu picioarele depărtate oricând,oriunde
 -poți fi popă
 -poți râde sincer la remarca unui prieten(gen:”ce freză nașpa ai azi”)
 -conversațiile telefonice cu prietenii durează puțin
 -o pasă proastă se rezolvă cu "hai să bem un pahar”
 -poți fi președinte
 -poți să îți lași mustață dacă vrei
 -poți să greșești în trafic și scapi cu un apelativ:”boule” și nu cu replica:”femeie la volan!cine ți-a dat carnetul tu??”
 -stai mai puțin timp la:shopping,coafor,cosmetică,baie și oglindă...a daa....și la bucătărie
 -dacă cineva uită de ziua ta de naștere,nu o iei personal
 -ridurile și părul cărunt adaugă un aer de maturitate(nu de a "trecută”)
 -îți păstrezi numele de familie 
 -nu prea îți păsa dacă cineva te bârfește
 -poți mânca oricâtă ciocolată făra să fii întrebat dacă suferi de vreo depresie
 -nu ți-e frică de gângănii(most of man)


 Cam atat,so far.Dacă îmi mai amintesc,mai completez lista.Promit!

În fața liniei cu un pas in urmă

 Mă scald în întuneric și mă spăl pe cap cu soare.Lumina unsuroasă îmi pătează rochia.Așchia din deget nu îmi dă pace.
 
 Mă frământă niște gânduri bătaușe.Nu vreau să mă las pradă incertitudinilor amare.Pândesc cu colțul ochiului către capătul patului.Mă satisface un dor de unghii negre.E vânt și mi-e foame.Mă reped către tine.În genunchi,cu fața plânsă și scursă de lacrimi,mă trag de păr cu dispreț.
 
 Lasa-ma.Urlu și simt cum mă doare tăcerea.Mă bag în cutia de lemn din colțul patului.Mă rog să mă încui acolo.Mă rog să nu mă uiți acolo.
 
 O mie de cuie se strâng pe covor.Liniștea bate în geam.
 
 Ochii tăi bulbucați mă privesc indeciși.Mă strânge corsetul.Îmi iau foc buzele iar ochii nu mai pot privi prin întuneric.
 
 Îmi strâng pumnii cu unghiile în carne și izbesc de pardoseala gri cu ei.
 
 Îmi plec fruntea și văd o geană căzută.Îmi închei șireturile și dau de pomană tot.

Unde?

 Unde ți-e mândria când fulgeră asupra-ți?
 
 Unde ți-e avuția când te ploua-n cap ca plebea?
 
 Unde ți-e odorul defăimat de lume când toți te întreabă?
 
 Unde ți-e odrasla leneșă și scândura putredă de sub ea?
 
 Unde ți-e lumina când închizi ochii forțat?
 
 Unde ți-e cărarea când e noroi pe jos?
 
 Unde ți-e tocmeala când faci bișniță cu rromi?
 
 Unde ți-e căldura când e frig afară?
 
 Unde ți-e obrazul când ești întors cu spatele?
 
 Unde ți-s hainele ponosite de modestie când calci trufaș?
 
 Unde ți-e pioșenia falsă când te scalzi în laude?
 
 Unde ți-e pălăria prăfuită când ți-o cer nepoții?
 
 Unde ți-e greierul din borcanul astupat?
 
 Unde ți-e mărinimia ascunsă în petice de haine?
 
 Unde ți-e ocara când te umfli-n pene?
 
 Unde ți-e cojocul cel  bătut de soartă?
 
 Unde ți-e speranța arsă doar de timp?
 
 Unde ți-e gândirea trează că un ceas?
 
 Unde ți-e iubirea răsărită ieri?
 
 Unde ți-e totul?
 
 Unde-mi ești tu? 

   

Life in a comic book

Cum ar fi totul animat?

Mereu am asociat fața sau gesturile cuiva cu ale unui animal sau personaj din desenele animate și pentru că îmi plac filmele cu șoricei,vacuțe,gainuțe,maimuțe,albinuțe,purcicuțe,mâțe si fetițe,

Într-o zi de duminică,from my cartoon biography,I present you:

                                                    What if…we could all be cartoon characters?Who would you be?

                                                                                         Betty Boop

                                                                              Betty Ruble(The Flintstones)

                                                                              Blossom(The Powepuff Girls)

                                                                                  Daffy Duck(Looney Tunes)                                       

                                                                             Drunk Buttercup(The Powerpuff Girls)           

                                                                                     Hello Kitty

                                                                                  The Invisible Hulk

                                                                     Morticia and Gomez (The Adams Familly)

                                                                                 Natasha Fatale

                                                                                  Popeye and Olive

                                                                         Porky Pig(Looney Tunes)

                                                                                   Scooby-Doo

                                                                                     Sponge Bob

                                                                                Winnie The Pooh

                                                                           Wonder Woman and George of The Jungle

                                                                                  Woody Woodpecker

                                                                                   Yogi Bear

                                                                          If you can dream it, you can do it.

                                                                                      Walt Disney

 

Banalul meu

 Lumina pătrunde pe geamul prăfuit.Îmi simt brațul drept cald. Refuz să mă dezbrac.Sunt prea prinsă în gânduri.Coborâm din mașină.
 Îmi duc palmele la frunte.Sudoarea caldă îmi năpădește fața.Mă șterg cu o batistă albă și îmi continui drumul.
 Meditez:Urăsc căldura sau urăsc frigul?
 Îmi răspund:Cred că nici una:vreau să-mi fie frig când îmi e cald și cald atunci când îmi e frig.E simplu!
 Spun:Mai avem mult de mers?
 O voce aspră îmi răspunde:”Mai e,mai e.Și trenul trebuie să ajungă.Hai să ne grăbim.”
 Din nou mă uit la pietre.Apoi mă uit la gardurile caselor.Mă întreb:Oare....cine a inventat gardul?
 Pauză.pe asta nu am spus-o cu voce tare și nu primesc răspuns.
 În curtea unei case văd niște gâște.Mereu mi-au fost antipatice gâștele.
 Înghit în sec și întreb: "Am luat apă?”
 Primesc un răspuns:”Nicio grijă.Hai mai repede că rămâi în urma!”
 Măresc pasul.Din depărtare zăresc și trenul.
 Îmi pun bagajul jos,pe peron.O albină îmi dă târcoale.
 Gândesc:"Poate...nu mă înțeapă azi”
 Trenul se oprește și grăbită pășesc treptele.
 Spun:”Iti mulțumesc pentru timpul acordat.Vorbim când ajung”.Simt:frustrare.
 Nici un răspuns senin.Doar "bine”.
 Mă așez pe banchetă din tren.În compartiment văd o sumedenie de bagaje.Politicos,unul din pasageri îmi face loc pentru valiză.Mă așez și privesc cu coada ochiului în jur.
 Gândesc:”Ce de fețe noi.Ei oare unde merg?”
 Tăcere.Tacticos îmi scot căștile și ipodul.E roz și l-am primit cadou.Zâmbesc.
 

Și se termină ...

Încercam să îmi amintesc  de ultima zi când am spus:”sunt studenta”.

Nu au trecut decât două.Ultima oară am spus asta în contextul :”Sunt studentă.Nu am bani”, probabil.

 

 Îmi pare rău că nu am spus-o mai des.

 

 Mai am o lună.Chiar mai puțin.O luna în care îi mai zăresc pe ici pe colo pe oamenii cu care am mai crescut.

 

 Dar aș mai vrea o lună.

 

 O lună în care să o mai întreb pe Corina la facultate dacă bem o cafea sau stăm la o vorbă.

 

 O lună în care ascult bazaconiile lui Gabriel.

 

 O lună în care îl sun înainte de seminar pe Vlad să îl întreb în ce sală avem.

 

 O lună în care îl mai pot certa pe Marius că nu își face proiectele.

 

 O lună în care îl mai insult pe Ionuț.

 

 O lună în care mă mai pot contrazice cu Alex pe facebook.

 

 O lună cu răbdarea lui Carmen L.

 

 O lună cu ochelarii cu ramă neagră ai Andei.

 

 O lună în care o să mai aud accentul Anastasiei.

 

 O lună în care o pot vedea pe Alexandra și să am mereu același gând :”|Oare ea nu mănâncă?!”.

 

 O lună cu ironiile fine ale lui Silviu și râsul pitit al lui Ionuț.

 

 O da! O lună cu râsul lui Carmen pe care mi l-aș pune ringtone la telefon.

 

 O lună în care îl văd pe Bogdan fastacindu-se la prezentările de proiecte.

 

 O lună cu Ana care se îmbufnează dacă o strig “Ana-banana”.

 

 O lună cu Luminița mofturoasă sau Corina serioasă.

 

 O lună cu pisicile siameze Mădălina și Carmen D.

 

 O lună.Sufar de melancolia unui nou final.

 

 Pe fiecare din omuleții din enumerarea mea îi încoronez cu un zâmbet,cu o noapte albă,cu un rid din colțul ochiului,cu un fir de păr alb,cu o doză de înțelepciune,cu … o parte din mine și ceea ce sunt.Mulțumesc vouă!

Penibilul de care nu ne pasă

 Am trecut zilele trecute prin pasajul din Piața Unirii.
 La una din ieșiri era un băiat cu o chitară în mână,așezat într-un colț.Cânta o piesă de la Guns'N Roses.
 Părea să fie relaxat,visător,ba chiar i se desprindeau trăirile din chitară.
 Observ că lumea trece pe lângă el și îl privește indignată,dezgustată.
 M-am gândit inițial că au atitudinea asta poate pentru că o consideră o pierdere de timp sau o ocupație inadecvată și care nu duce la obținerea de venituri consistente.
 De fapt,cred îl priveau așa pentru că simțeau că el este penibil.Că se înjosește cântând într-un pasaj cu o pălărie pentru mărunțiș lângă.
 Mi-a fost milă de acele fețe.De ce?Pentru că cei care îl priveau cu dispreț nu ar fi capabili să se manifeste astfel în public,să cânte,să recite sau să se pună într-o situație în care ar trebui să renunțe la €œmareția lor de oameni” și la poziția lor dreaptă și verticală în societate.Oameni care consideră imaginea,orgoliul și aprecierea celor din jur elemente esențiale din viață lor.Oameni goi .Eu le spun oameni triști.
 Penibilul e o parte integrantă a noastră,definit relativ diferit de fiecare din noi.
 Penibilul e o joacă...e o etichetă pusă de oamenii emoțional frigizi prin care transformă disprețul manifestat față de ceva într-o axiomă,un lucru general valabil și impersonal totodată.
 În concluzie,nu spune niciodată despre cineva sau ceva că este penibil.Spune doar că nu îți place.E mai sănătos.

                                                                                      madame

                                                                                       

                                                                          monsieur

                                                                         pisi

                                                                         el mariachi

 

                                                                 florica si marcela

                                                                           "ceaiul de la ora 8"...din Metro

                                                                      "must have"

                                                                           Eu  îmi  accept penibilul.Tu?