Penibilul de care nu ne pasă

 Am trecut zilele trecute prin pasajul din Piața Unirii.
 La una din ieșiri era un băiat cu o chitară în mână,așezat într-un colț.Cânta o piesă de la Guns'N Roses.
 Părea să fie relaxat,visător,ba chiar i se desprindeau trăirile din chitară.
 Observ că lumea trece pe lângă el și îl privește indignată,dezgustată.
 M-am gândit inițial că au atitudinea asta poate pentru că o consideră o pierdere de timp sau o ocupație inadecvată și care nu duce la obținerea de venituri consistente.
 De fapt,cred îl priveau așa pentru că simțeau că el este penibil.Că se înjosește cântând într-un pasaj cu o pălărie pentru mărunțiș lângă.
 Mi-a fost milă de acele fețe.De ce?Pentru că cei care îl priveau cu dispreț nu ar fi capabili să se manifeste astfel în public,să cânte,să recite sau să se pună într-o situație în care ar trebui să renunțe la €œmareția lor de oameni” și la poziția lor dreaptă și verticală în societate.Oameni care consideră imaginea,orgoliul și aprecierea celor din jur elemente esențiale din viață lor.Oameni goi .Eu le spun oameni triști.
 Penibilul e o parte integrantă a noastră,definit relativ diferit de fiecare din noi.
 Penibilul e o joacă...e o etichetă pusă de oamenii emoțional frigizi prin care transformă disprețul manifestat față de ceva într-o axiomă,un lucru general valabil și impersonal totodată.
 În concluzie,nu spune niciodată despre cineva sau ceva că este penibil.Spune doar că nu îți place.E mai sănătos.

                                                                                      madame

                                                                                       

                                                                          monsieur

                                                                         pisi

                                                                         el mariachi

 

                                                                 florica si marcela

                                                                           "ceaiul de la ora 8"...din Metro

                                                                      "must have"

                                                                           Eu  îmi  accept penibilul.Tu?

Monolog matinal

 *Afară e noapte.Văd asta stând din pat și privind spre fereastră.Dacă e noaptea,e și frig.Nu vreau să mă dau jos din pat.Mă gândesc timp de 30 de secunde la toate scuzele posibile.Ar fi vreo 2 plauzibile dar azi îmi e jenă să mint.
 Totuși aș putea să încerc să pun capul în pernă din nou,iar dacă adorm,e pur accidental,deci nu sunt vinovată de vreo minciună atunci când spun:”M-am trezit dar am adormit din nou după câteva minute”.
 Oare,aș putea să mă duc mai târziu?Da,de fapt chiar aș putea,am timp toată ziua.Dar mai tarziu trebuie să mai fac ceva.Dacă se suprapun?
 Cred că dacă măresc ritmul,îmi îndeplinesc îndatoririle astăzi.Și aș putea chiar să mai dorm o oră.
 O oră?Pentru o oră nu are rost să mă complic.Aș mai dormi cam două ore dar apoi nu mai am timp.
 Deja mă întind cu gluma.Mă ridic din pat.Mă duc la baie și mă spăl.Mă privesc în oglindă și parcă periuța de dinți îmi spune: "Arați de parcă ai fi negociat cu tine însăți trezirea”*
 And that happens every single morning.Doar că nu reușesc mereu să mă dau jos din pat după cele 10 minute pierdute cu "negocierea”.Iar în ce privește somnul:
  "Decat noaptea târziu,mai bine dimineața devreme”

 M-am născut noaptea.Noaptea scriu.Noaptea citesc.Noaptea învăț.Noaptea mănânc.Noaptea nu dorm,aparent .God bless the Internet!

Snobismul miscator de gretos

Ma gandeam astazi ca avem cu totii mici mofturi primordiale sau mai putin arzatoare,pe care ni le indeplinim sau raman la stadiul de dorinte…dar le avem.

As spune ca e mai fericit un om care stie exact ce ii  trebuie ca sa fie fericit si nu isi doreste nimic din ceea ce ii este inutil.Bla bla…teorie.

De fapt,majoritatea oamenilor isi doresc lucruri pe care si altii si le doresc,tocmai din cauza asta…pentru ca isi raporteaza sistemul de valori si starea de fericirea sau multumire la altii.

Pentru ca suntem fiinte  ce considera interactiunea cu membrii din aceasi specie o chestiune deosebit de importanta,ne “dam cu lumea” dar nu intotdeauna alegerile celorlalti sunt tocmai potrivite.

Mi-a ramas mica lumea

Privesc cum trece timpul.Constant,asta fac.

Am fost in mini vacanta de Paste acasa,la parinti si la bunici.Observ cum lucrurile raman in loc,parca neatinse de timp:camera mea,jucariile de plus,fantana bunicii.Raman pe loc dar totusi am senzatia ca sunt mai mici…parca au intrat la apa…sau poate doar prin ochii copilariei mele erau imense.

Mi-am amintit de o intamplare amuzanta cu o fetita din blocul unde locuiesc eu.

Astazi...

Ma uit adesea in oglinda.Ca orice femeie,banuiesc.

Si stiu ca orice defect pe care il vad…e al meu…face parte din mine asa cum o piesa reintregeste un puzzle.Sincera sa fiu,nu as schimba multe lucruri la fizicul meu.Asta nu pentru ca m-as considera aproape de perfectiune,ci dimpotriva,pentru ca imi place imperfectiunea mea.

As vrea sa raman mereu copil.Sa simt mai mult decat sa rationez si sa ma bucur cu sufletul.

Simt uneori ca imbatranesc,ca timpul mi se strecoara printre degete si fuge de mine…sau cu mine.

Ma frustreaza adesea gandul ca totul trece,circular sau poate nu…dar trece.

Ma gandeam ca mi-as dori sa fiu multe,sa fiu in multe locuri si sa fac multe lucruri.Nu as putea sa realizez nici jumatate din ele dar as vrea…

Mai presus de toate,imi doresc sa simt.Imi doresc sa privesc lumea mereu…asa cum o privesc astazi;sa ma supere aceleasi lucruri care ma supara si azi;sa visez cu ochii deschisi si sa zambesc dupa ce ma trezesc din vis.

Si astazi…si maine…si peste un an…si mereu…asta imi doresc.

                                                       La multi ani,mie!

Ce-as face daca as castiga 1 miliard de dolari?

Ce-as face daca as avea 1 mld de USD?

-mi-as cumpara  un Hummer(glumesc,un 4x4 or somethin’)

-mi-as lua o casa undeva la munte

-un apartament in Iasi ca sa nu mai platesc chirie in timpul facultatii

-multe haine,papuci,cosmetice

-i-as lua mamei toate masinile si robotii posibili,inclusiv unul de batut covoare incat sa nu mai fie nevoie sa faca ea nimic

Constiinta

Ma gandeam zilele astea ca nu cred ca este posibil omeneste sa fii ghidat toata viata de constiinta,de vocea care iti sopteste in ureche:”hehe…esti sigur ca vrei sa faci asta?”.

De ce zic ca nu e posibil?Sa privim urmatoarea situatie: la orice fapta exista ceva ce iti spune ce e drept de facut,nu neaparat de cuviinta,nu neaparat ghidat dupa unele legi ale oamenilor legate de bun simt,”ca asa se face”,”ca asa trebuie”,”ca asa e de cand lumea”,nu neaparat legat de o moralitate crestina(e bine de facut sau e rau)...ci o lege pe care ar trebui sa o aiba intiparita in timpanul mintii fiecare individ,o lege care iti sugereaza ce incalca principiile etice,ce incalca siguranta,fericirea si echilibrul celor din jur,o lege ce ar descrie pasii catre un echilibru interior si un echilibru cu tot ce te inconjoara.

Daca aceasta constiinta ne-ar ghida,am infrunta urmatoarea situatie: am face tot ceea ce credem ca nu incalca “principiul echilibrului”,in mod normal am trai in armonie cu toata lumea,fara sa judecam,fara sa ii atragem pe altii catre convingerile noastre asemenea unui ritual de hirotonisire sau de trecere la o anumita religie,fara sa trebuiasca sa dovedim nimic si ar fi o lege ce face evenimentele si oamenii sa se lege intre ei la un alt nivel…un fel de sirul lui Fibonacci de care nu ar trebui sa inveti la scoala sau facultate,ci pe care l-ai sti si simti in toata fiinta ta.